Chiar se trage
21/11/2009 - 3 Responses
Statusul meu în vârstă de trei zile a prevăzut rezolvarea căii spre modul în care îmi pot îndeplini destinul pe lumea asta. M-am tot gândit în ultimul timp la feluri în care îmi pot întări, şi totodată înmulţi valorea personalităţii. Economie? Da…la modu în care să mă lepăd de nimicurile foarte accesibile, şi totuşi prea scumpe în detrimentul valorii lor adevărate. O să renunţ la ele pe parcurs, odată ce-am să încep a strânge suficient. Asta până când îmi voi permite mai mult şi din ceea ce e în plus îmi voi satisface alte mici mofturi, ca să mă răsfaţ şi eu; că dacă mă ţin de promisiune voi merita asta. Şi pe parcursul revelaţiei mele mi-am amintit o discuţie cu mama mea în sensul în care i-am amintit suma neexagerată de bani care îmi revine mie pe săptămână, iar ea, înmulţind cu patru, mi-a propus “A, da? Închipuie-ţi ce înseamnă pentru tine două sute de lei pe lună”. Şi da, înseamnă valoarea mea, ceea ce mă reprezintă din punctul blogului meu de vedere. Ceea ce am descoperit că mă reprezintă, ceea ce mi-a atras inima în mod deosebit. Voi evolua pentru asta cu scopul căpătării adevăratului bine, dar şi respectului, de asemenea, şi a sănătăţii trupului meu.
Dovada că nu vorbesc prostii este foarte reprezentativă, iar dovada că o să realizez scopul destinului meu o reprezintă faptul că această…”nu-mi găsesc cuvinte pentru a o descrie” mi-a dat, surprinzător voinţă.
Acum, iubitul meu, am mare chef de tine.
Condamnation
14/11/2009 - One Response
“Către cetitoriu”
Missing the boundaries. Scriu cu o altă ocazie. Aceea că oamenii se mută de colo-colo, uită de limite şi de bun simţ, pe când alţii oferă din plăcere. Lumea bună nu se uită, iar timpul pentru restituire a venit. Un picior în prag şi nişte limite minore pentru plata de bun simţ. De ce să nu cunoşti mai mult şi să fii stimat odată cu timpul? De ce să îi achiţi şi să te alterezi sub eticheta grabei? Pentru că nu ai citit până acum, în ochi, legile nescrise. Trebuie să le înveţi, e timpul, micul meu cetăţean. Locuieşti într-un oraş relativ mic, dar e oraş. Astfel…ai obligaţia să înveţi despre respect.
Dragul meu, învaţă beatitudinea datorită lor aşa cum merită să fie învăţată. Şi tu vei avea de câştigat. Ai auzit despre investiţie? Că şi noi am auzit. Şi iată unde suntem noi. Şi da, îţi dezvălui secretul aici, pentru că şi eu, ca şi restul…m-am anostat de indiferenţă, sau, în cazuri mult mai extreme, de trădare. Nu mă opinez deasupra ta, îţi scriu cu gând bun. Odată pentru tine, odată pentru cei ca mine. Pentru că lumea fericită nu prea mai e fericită. Dă-mi dreptate în tăcere, voi continua, nu am teminat.
Poate spun poveşti, aberaţii. Dar eu, mulţumesc de întrebare, sunt bine. Oamenii îmi întind o mână caldă, nu una goală, drept salut, iar în unele cazuri chiar încă de la momentul în care facem cunoştinţă . Şi poate, dragă cetitoriule, ai învăţat să parcurgi un text printre linii, din moment ce ai străbătut tot drumul până aici. Nu vreau să-ţi complic intelectul folosind cuvinte cheie, dar cu siguranţă pun piciorul în prag şi o sită în mână, în cazul în care renunţi la încruntarea mea şi consideri că ne vom mai vedea şi mâine, trecând cu vederea doleanţele mele.
Ca de obicei, las dulciurile la sfârşit, nu ca şi cum nu aş fi cinstit deja oamenii ce mă fac să zămbesc chiar pe parcursul tastării acestor cuvinte. Sunt cei care nu de puţin timp au intrat pe uşa asta. Se cunosc între ei şi în acelaşi timp, chiar se simt bine împreună. Sunt cei care se sacrifică pentru a-i învăţa pe “ăştia mici” cum să iasă în lume, cum să-şi facă nişte relaţii şi, în acelaşi timp, în ce constau aceste relaţii. Oameni buni, vă mâncaţi între voi. Uitaţi-vă numai puţin la cei cu care vă întâlniţi azi, sau mâine. Ori aveţi proasta impresie că sunteti iubitori şi euforici, “ori” începe cu “profit”. Da, noi ne facem un profit, dar atâta timp cât îţi salvăm pielea, în timp ce ne-o riscăm pe-a noastră…aşteptăm bunul vostru simţ. Ştii cum e când aştepţi în disperare, deşi într-un final vine. Eh, din ‘mediul rural’, defereţa nu prea vine de la sine.
Din acest motiv îţi scriu, dragă cetitoriule.
Heartbroken
27/10/2009 - Leave a Response
Genial piesa, mi-am găsit melodie pentru bal !
Aşa ceva am înţeles că se ascultă super mult prin Londra.
Recomandările voastre, vă rog!
26/10/2009 - 3 Responses
Dragii mei, I need help…
Am să particip cu ceva program la balul bobocilor la Brătianu…ceva coregrafie cu poiuri(vezi postul Poitergeist, în caz că nu ştii ce sunt). Asta se va întâmpla joi seara. Problema mea e că nu mă pot decide asupra unui track. Nici măcar asupra unui gen anume. Probabil dubstepul e too much for my teachers or my mates…şi din cauza asta am maaaaari dubii.
So…aştept păreri…propuneri…ştiu să rog şi frumos…
Costel?
25/10/2009 - Leave a Response
Da, Costel. El e Costel. Costel tried to steal my cookie. Haha, Costel, haha!
Writer’s Block
25/10/2009 - Leave a Response
I’m lovin Mary Jane, flyin’ with Lois Lane, on board a bullet train…
